Gimnaziu & Liceu · Test interactiv avansat · 15 întrebări
Când o planetă trece prin fața stelei sale (din perspectiva observatorului terran), produce o scădere periodică și repetabilă a luminozității stelare. Adâncimea tranzitului este direct proporțională cu raportul ariilor secțiunilor transversale ale planetei și stelei.
Un tranzit de planetă de tip Jupiter produce o scădere de ~1%, pe când un tranzit de tip Pământ produce o variație de ~0.01% — de 10.000 de ori mai dificil de detectat!
O planetă în orbită exercită o forță gravitațională asupra stelei sale, determinând-o să descrie o mică orbită în jurul centrului de masă al sistemului. Mișcarea radială a stelei este detectată prin deplasarea Doppler a liniilor spectrale.
Metoda este sensibilă la planeta: o Jupiterplanetes produce variații de ~13 m/s în viteza stelei, în timp ce Pământul produce ~10 cm/s — la limita tehnicii actuale.
Conform relativității generale, câmpul gravitațional al oricărui corp masiv îndoaie traiectoriile fotonilor. Când o stea „obiect" trece prin dreptul unei stele „sursă" mai îndepărtate, se produce o amplificare temporară a fluxului luminii sursei. Dacă steaua-obiect are o planetă, aceasta creează o anomalie suplimentară în curba de lumină.
Metoda este unică prin faptul că nu necesită ca planeta sau steaua să emită lumină detectabilă — folosim lumina unei surse de fundal complet diferite.
Conform arhivei NASA Exoplanet Archive (actualizat 2025), distribuția după metodă de detectare este:
| Metodă | Exoplanete confirmate | % din total | Principală misiune |
|---|---|---|---|
| ● Tranzit | ~4.329 | ~74% | Kepler / TESS |
| ● Viteză radială | ~1.096 | ~19% | HARPS, HIRES |
| ● Microlensing | ~232 | ~4% | OGLE, MOA, KMT |
| ● Imagistică directă | ~50 | ~1% | GPI, SPHERE |
| ● Alte metode | ~142 | ~2% | Astrometrie, timing, etc. |
Comparând cu sistemul nostru solar, descoperim că alte sisteme planetare sunt fundamentale diferite: